31 decembrie 2016 - 1 ianuarie 2017 - ANUL NOU cu 'Adelicii Nășite' - fengșui culinar la MOARA LU' ANTONE din Ludeștii de Jos

"poveștile, că sunt ele cu zmei

de succes sau pline de idei,

au un început (de obicei spectaculos)

un cuprins (ăsta e cel mai frumos)

și un final vesel sau trist,

de-a dreptul tragic sau superoptimist.

Mai există, însă, un tip de povești

(le afli abia când mai crești)

care încep ca oricare alta, cu un nou început,

au un cuprins (i se mai spune și conținut)

apoi, ce chestie neașteptată

sunt frumoase că nu se mai termină niciodată"

(un nou început, de Ivcelnaiv)

     Povestea Anului Nou 2017 s-a desfășurat pe 4 zile, nu a fost chiar din zona lui "nu se mai termină niciodată", dar a avut o aură de seninătate strașnică încât ne-a lăsat senzația că nu s-a încheiat așa de repede. Când ne amintim de ea, parcă se derulează în continuare undeva, în spatele minții, și ne retrimite energia bună cu care a fost încărcată! Gazda noastră, Mihai Marinchescu ne-a spus "Nu o să ne fie dor de voi, o să ne fie foarte dor! Ne-am bucurat că ați ajuns bine acasă. Vă mulțumim pentru tot! Ați fost oaspeții pe care ni i-am dorit întotdeauna și ne bucurăm că v-am cunoscut. Toate bune și un gând fain de la noi care să vă poarte noroc în Noul An indiferent pe unde sunteți!". Silviu a punctat - "Chiar dacă nu pare, având în vedere cât a scris, Dl. Mihai e chiar ardelean, și încă unul deosebit.", iar noi, ceilalți, am accentuat impresia evidentă că astfel de oameni primitori, buni și receptivi sunt rari pe lumea asta, așa că ne-am bucurat până peste poate că am avut parte de compania lor de gazde în zilele trecerii dintre ani!

      Ce tot laud eu de zor? O moară, dar nu una oarecare! "Moara lu' Antone este o pensiune unică în România, amenajată într-o moară veche de peste 150 ani, complet funcțională și în prezent. Amplasată în Ludeștii de Jos, pe traseul spre Sarmizegetusa Regia și cetățile dacice, Moara este ultima din cele 18 mori de apă care au existat pe Valea Grădiștei. Camerele sunt decorate rustic, cu mobilier din lemn și motive cromatice din zona Costeștiului, fiind amenajate chiar în clădirea vechii mori și păstrează atmosfera tradițională a satului românesc." Pe acest loc se altoiește povestea familiei și a morarului Antone, bunicul ce nu a apucat să își vadă visul dus până la capăt, dar l-a culcușit în mâinile harnice și în sufletul doritor de tradiție al nepotului, pe care l-a învățat meșteșugul morăritului și căruia i-a insuflat dragostea de rădăcini. Patru generații sprijină moara în aventura ei seculară și, deși este multă muncă la mijloc, se vede clar că bucuria de a fi implicați toți într-un asemenea proiect de familie le aduce unire, le îndesește puterile și le ține vie speranța într-un viitor care le va răsplăti în continuare efortul. 

       Cele două șefe (master-chef-e) pe zona culinară au fost Adela și Anca! Pentru noi, ceilalți, a fost o reală plăcere să le vedem complotând delicii cu care ne-au încântat gustul, văzul și auzul. Poveștile despre vinuri și felurile de mâncare servite ne-au deschis apetitul și ne-au oferit o experiență absolut deosebită!

       Secretoasă, nășica Anca ne anunța în preziua plecării - "M-am oprit din băgăjit ca să vă scriu câte ceva despre deliciile pe care le propunem pentru Revelion și pentru prima zi a anului. Adela și cu mine am făcut cumpăraturile, iar la Moară vom pregăti totul împreună. La masa de Revelion vom avea un appetizer și două feluri de mâncare, unul cu pește alb și unul cu carne, ambele cu side dish. Vom avea un desert și brânzeturi (Blue Stilton, Cheddar, Cœur de Normandie, Tilsit, Grana Padano). Fiecare fel de mâncare are vinul asociat. E o cantitate mică, doar pentru degustare. Mai multe despre felurile de mâncare și despre vinuri povestim acolo. Pentru a doua zi ne-am gândit că ar merge bine, pe lângă grătarul făcut în curte, o supă de pui cu tăiței de casă. Pentru grătar am luat cotlet de mangaliță, cârnăciori de casă și multe legume (dovlecei, ciuperci, ardei, ceapă). Vom avea si ceva frunze (salată, rucola, spanac), iar Adela Trofin va face niște sosuri. Va fi și niște carne de mistreț pentru doritori. Produsele sunt de bună calitate și le-am luat fie la producătorii locali, fie din gospodăriile...părintești. Foarte puține au fost luate din supermarket. Carnea pentru grătar este de la Meat Concept Store, verdețurile de la Gustul natural și Food Forest, brânza de vaci de la Irina Ciochina (Ferma Caprele Irinucăi - Divizia Două văcuțe), iar peștele și carnea de pui de la ferma părinților mei." Așa momeală ne-a pus pe jar încă de pe 28 decembrie 2016!!

        Fursecurile au fost făcute de Mihaela, Irina și Marian au adus un "sicriu" de salată boeuf care nu a putut fi dovedit de 17 oameni în 4 zile, Irina și Horia ne-au încântat cu produse de la ferma lor de căprițe și, până la urmă, fiecare dintre noi a adus câte ceva numai bun de sedus gusturile. Nu știu cum se făcea, dar mai mereu eram prin bucătărie la vorbe și la ciugulit ceva! A fost o atmosferă care ne-a priit, în care ne-am simțit în largul nostru, sub atenta supraveghere a lui Alfonso, câinele Astor rebotezat! 

     După revenirea acasă Georgiana Ș. avea să facă o sinteză binevenită a celor 4 zile:

      "Eu vreau să îmi exprim recunoștința pentru ceea ce va rămâne drept amintire "Revelion în Hațeg la munte și la Moara lu' Antone". Mulțumesc celor care au organizat evenimentul, zilele, activitățile și traseele, celor care au făcut și au cărat sacii, săculeții, lăzile, lădițele, cutiile, cutiuțele, oalele și borcanele cu mâncare, celor care au condus, ne-au dus și ne-au adus în siguranță de peste tot, celor alături de care am zâmbit, am glumit și am povestit, celor care au gătit când noi nu ne-am obosit și apoi au împărțit, celor care au meșterit deliciosul grătar, celor care ne-au fotografiat și apoi au făcut publică postarea pe FB - este și asta o treabă!, celor care mi-au mâncat sărățelele fără chimen (doar cu mac și susan!) și tortul de mere, căci nu este bucurie mai mare atunci când gătești decât dacă nu mai găsești.

       Mă bucur că am avut șansa în aceste zile de a fi alături de cei care-mi sunt deja dragi, iar pe lângă asta bucuria de a cunoaște oameni noi frumoși și autentici prin felul lor de-a fi.

       Vă doresc tuturor un An Nou în care veți reuși să dirijați și bunele, și relele și sper să ne revedem cu bine cu proxima ocazie! Vă îmbrățișez cu drag pe toți!"

      Moara și împrejurimile ni s-au lipit de suflet! Iarna nu prea era prezentă în decor decât prin frig și prin apa înghețată care blocase roțile, iar zăpezile se refugiaseră pe creste, în Șureanu, pe Muntele Mic și în Meridionalii pe care îi zăream la orizont! Ne plăceau mirosul de pământ înghețat, care îți transmitea scârț în tălpi, diminețile îmbrăcate în aer răcoros, senzația de atemporal trezită de natura care își depăna ritmurile ei dintotdeauna, imună la ființele din jur. Ludeștii de Jos este o așezare aflată aproape de Orăștie, de cetățile dacice, de o falie de istorie străveche a românilor și îți deschide perspectiva de a explora, de a încetini, de a trage adânc aer în piept, de a te auzi gândind simplu, prin interjecții și frânturi de cuvinte. 

        Moara a fost refăcută cu fonduri europene. A fost regândită, așezată într-o matcă lărgită pentru a face față timpurilor în care a intrat. Funcționalitatea ei inițială nu mai este necesară în epoca noastră, așa că a fost reinventată, s-a construit un pod al morii lărgit pentru a primi oaspeții în camere rustice și moderne în același timp! Deguști din tradiție suficient cât să ți se deschidă apetitul, nu ești suprasaturat de detalii și asaltat din toate părțile de elemente rurale, ci primești invitații la fiecare pas să pui întrebări, să afli la ce folosea un obiect agățat într-un cui, ce îndeletnicire se realiza cu altul pus pe o scară, cum funcționau roțile imense în cârdășie cu apa, cum se obținea făina. Nu ai parte de un muzeu, ci de o construcție primenită și lăsată să își conserve identitatea în timp ce străinii îi simt vechimea de lemn și stabilesc o legătură cu ea.  

         Moara este vie datorită oamenilor care și-au legat viețile de ea! E greu de găsit cuvintele cuprinzătoare pentru devotamentul și dragostea lor, e sentimentul de glie, de acasă, de rădăcină trăit în mod firesc, fără epatare, ca o respirație vitală, cu toate încercările asociate! Cât am fost plecați pe pârtiile și pe traseul pe Muntele Mic, bunica, fetele ei și nepotul (formula de 3 generații!) au făcut un cuptor de pâîne și cei rămași la moară au fost martori, împărtășindu-ne din experiența asistării la un asemenea deliciu vizual și gustativ. Ne povestea Mihaela că imaginea bătrânei care avea forță în degetele noduroase să frământe aluatul delăsător a impresionat-o la culme, mai ales că ea coordona toată activitatea, era brici la muncă și pâinile cuminți se făceau borțoase în cuptorul încălzit! Pe fund li s-a lipit o frunză de varză și, la scoaterea din cuptor, au fost bătute după obiceiul zonei, rămânând cu insule de cruste crocante pe față!   

      Eu și Silviu am fost prima dată la moară în noiembrie, după ce am făcut via ferrata Hornul lui Hili de pe Cheile Turzii. Mihai, mama și sora acesteia ne-au așteptat cu ciorbă, cu pâine la vatră și cu țuică, ne-au povestit până târziu istoria morii și modul în care și-au împletit viețile cu existența ei, ne-au arătat cum funcționau roțile și cum era gestionat fluxul apei, cum rațele își aveau locurile lor de bălăceală și cum uneori, dincolo de multele treburi care se adunau, simțeau că se aflau în palma lui Dumnezeu, într-un colț de rai personal. Cel mai mult am apreciat la acești oameni modestia dublată de recunoștință și le-am mulțumit din suflet pentru faptul că ne-au ales pe noi să le călcăm pragul de Anul Nou și să ne culcușim visele și mușchii la trecerea spre 2017! Sigur vom da o raită și la vară! Godeanu se află prin apropiere!! 

        Cu voie bună adunată în desagă, cu o ușoară tristețe că tura s-a terminat, cu promisiuni de reveniri, cu urși jucăuși dându-și târcoale pe tricouri și cu nevasta lui Astor mereu pofticioasă (fătase 5 căței cât am stat noi la moară!), am zis Rămas Bun! și am pornit spre casele noastre, făcând o oprire la Alba-Iulia și una la Adjud. Greu să nimerești din prima casa proprie! Mai ales că aveam să dormim pentru prima oară în ea!

       Impresiile primite de la nou-veniții din grup au fost pe măsură! Irina ne-a transmis - "Când eram mai abitir în febra scrisului - hop notificare că a postat Georgiana! Cam cu aceleași gânduri vă scriu și eu, transmițând mesajul și din partea lui Andrei (și a lui Horia).

      Le mulțumim mult lui Mark și Ancăi pentru invitație, dar și vouă, tuturor, că ne-ați primit în grupul vostru plin de râsete și de energie pozitivă. Ne-am încărcat bateriile și ne-am întors acasă cu mai mult optimism și chef de muncă. Parcă am ieșit un pic din ceața rutinei și am deschis ochii, urechile și, mai ales, inima către mai bine, mai frumos, mai înalt, mai albastru și mai alb, mai detaliat, mai departe. 
      Cheers pentru o experiență perfectă de sfârșit și început de an! Vă îmbrățișăm pe toți!" 

"I think this is the beginning of a beautiful friendship!"